Ziua doi

Azi-noapte m-am culcat la 5 şi m-am trezit la 10.30 fără ceas. Dacă aude mama, o să spună că nu-s eu fata ei! Am stat pe blogul ăsta nou, care mă entuziasmează foarte tare. Chiar ziceam mai demult, că nu aş mai avea răbdarea necesară să mă mai apuc de unul. Şi uite, că motivaţia e cheia succesului!

Mărturisesc că azi am băut o cafea. Dar am băut-o cu atâta drag şi într-o companie atât de plăcută, că nici nu îmi pare rău. Menţionez că eu cafeaua o beau neagră, fără zahăr, fără lapte. Zero kalorii, vreau să spun, că şi asta contează. Dar n-am ieşit din casă până la ora asta. Am coborât doar până jos la non-stop să-mi iau apă şi lapte. Ca să-mi pregătesc băutura… yummy. Atât de mult îmi place la gust, că aş putea trăi doar din ea parcă!

Precis şi paharul din care am băut sporeşte farmecul. El e de vin, sărăcuţul, dar n-a văzut prea mult la viaţa lui în casa mea. Iar spuma de deasupra o mănânc cu linguriţa, ca pe frişcă. În paharul acesta a încăput doar jumătate din porţie, că am vrut să las şi loc, să arate mai drăguţ. Am vrut să-i fac o poză ca-n reviste, dar nu prea mi-a ieşit. Acuma, nu mă pot perfecţiona dintr-o dată la toate!

Revin deseară cu impresii! Acu’ mă duc la film.