Ultima zi

Ta-na-naaaa!

Nici nu îmi vine să cred ce repede a trecut vremea şi nici nu vreau să îmi amintesc acum 9 zile cum era.

Ieri a fost ziua apelor curgătoare şi îmbuteliate. Prin oraşul ăsta, cine nu ştie să înoate ar face bine să înveţe, în condiţiile date. Pe de altă parte, eu am băut vreo 6l de apă, asta doar în sticle de 2 l de Borsec numărat. Din cele pe care le-am înghiţit stând la birou. Ce am mai băut prin bucătărie, plus laptele, nu am mai pus. Şi aş mai tot bea.

Aseară m-am dus la culcare cu un ciudat sentiment de victorie. Ştiţi că de obicei victoriile presupun şi un final totodată, dar victoria mea nu era una referitoare la trecut, ci la viitor. Şi mă simţeam atât de bine în pielea mea! Senzaţia că burta nu te trage pe o parte când dormi e de milioane!

Zilele astea s-au prăbuşit nişte credinţe în capul meu. Fără legătură cu detoxifierea. Cu puternică influenţă exterioară. Am tras nişte concluzii, care altădată m-ar fi trimis la cutia cu bomboane şi un film pe Hallmark. Toată cutia cu bomboane. Însă acum, am ştiut că în loc să “jelesc” lucruri pe care oricum nu le pot schimba, mai bine mă ocup cu a mă concentra pe mine. Fiindcă sunt tot ceea ce am!

Aşa că am stins calculatorul, am închis cursurile şi mi-am făcut un duş lung, m-am dat cu cremă fără să mă grăbesc şi m-am pus în pat. Am luat cu mine ochelarii şi o carte pe care nici nu mai ştiam că o am. Iar înainte să adorm, m-am gândit numai la persoana mea. Şi la cât de norocoasă sunt că o să-mi petrec tot restul vieţii cu ea.