Reluăm. Tot cu cap.

Să nu credeţi că am abandonat proiectul ăsta. Nicidecum. Şi, dacă e până acolo, el poate exista şi ca proiect static. Am avut o perioadă încărcată, dar totul e bine când se termină cu bine. Încărcarea contează, dar orice antrenament întăreşte. Inclusiv neuronul blond. A, şi m-am apucat de un curs de nutriţie, care îmi va da un certificat de nutriţionist în final, dacă iau peste 7 la examen. Ceea ce nici nu e aşa complicăciune pentru cei care gândesc.

Să vă povestesc un cerc vicios? Ăla în care dimineaţa abia îţi intră cafeaua în stomac, la amiaz ronţăi ceva la birou, iar seara îţi împleticeşti picioarele până acasă şi rişti să adormi în frigider? Motiv pentru care, dimineaţa, evident nu mai are cum să îţi fie foame.

Mă regăsesc 100 %, de parcă eu aş fi inventat jocul ăsta. Trebuie să iau atitudine. Menţionez că mâncarea comandată e bună, dar nu am încredere că nu au scuipat în ea, plus, sunt foarte sceptică atunci când vine vorba de ingrediente. În fine, fiecare cu piticii lui. Ideea e că trebuie să schimb ceva. Miroase a compromis. Ziceţi, voi cum faceţi?

Leave a Reply