Primii paşi de după

Chiar dacă vorba spune că orice început e greu, din vasta mea experienţă (iar a dv o poate confirma) în astfel de cazuri, continuarea e şi mai grea.

Joi a fost ultima zi din program, de vineri însă, am început o viaţă nouă, în adevăratul sens al cuvântului. Dar am avut nevoie de perioada aceasta de tranzit, că aş fi făcut cu nervii să mă mai îmbrac mult în singurii pantaloni care mă încăpeau. Şi credeţi-mă, chestia asta e atât de motivantă, încât te trimite direct la frigider sau la non-stop-ul de la parter, după ce goleşti frigiderul. Pe principiul, dacă tot sunt cât Casa Poporului, ce mai contează o plăcintă în plus sau în minus! Oricum recordul este stabilit. Poate cunoaşteţi păcăleala.

Glumesc acum, dar au fost vremuri când aşa gândeam. De asta zic, era nevoie de un start. Nu o să mă opresc aici, dar deocamdată vreau să am grijă de ce am obţinut. De acum, îmi permit să am răbdare. Fiindcă îmi e bine aşa cu min

Leave a Reply