Detoxifierea, dincolo de organic

Pentru a înţelege mai bine procesul de detoxifiere, cred că e important ca fiecare să ne răspundem la întrebarea, care sunt toxinele din viaţa noastră, pentru a le putea elimina continuu în timp, nu punctat.

Ce e toxic pentru mine?

  • când stau la masă cu cineva care hăplăie mâncarea, nu o merstecă şi o dă pe gât ca pe repede-înainte
  • când spun ceva unui om, iar el nu “mă aude”, fiindcă orgoliul nu îi destupă urechile şi minţile. Sunt momente în care îmi vine să-mi zgârii unghiile de pereţi, atât de puternic mă intoxică treaba asta.
  • când se ceartă oamenii. Indiferent dacă îi cunosc sau nu, răcnetele şi tensiunile din atmosferă mă intoxică.
  • când se trânteşte uşa. Şi orice înseamnă zgomot brusc şi strident.
  • când plâng copiii necontrolat doar într-o formă de cerşire a atenţiei. Şi părinţii care nu le-o oferă. Din păcate, aici, mai mult decât să mă intoxice pe mine, îşi intoxică pruncii lor. De tot felul de frustrări, care se adună.
  • când cineva emite păreri pe care le ridică deasupra celor avizate. Indiferent în ce domeniu.
  • când oamenii nu acceptă o posibilitate , doar fiindcă nu o înţeleg
  • când îmi sună telefonul, pe drum spre o întâlnire, să mă întrebe pe unde sunt. Sau, când îmi sună telefonul, în general. Rar mai e o bucurie.
  • când cineva simte nevoia să-şi împărtăşească baiul vieţii prin repetări obsesive, de parcă tu ai fi un prost şi n-ai pricepe din prima. Sau de parcă ar şi lua în considerare sfatul tău. Nu am de ce să retrăiesc problemele altuia. Sunt apăsătoare.

Mai demult, erau toxice şi alarmele maşinilor sâmbăta dimineaţa, acum am reuşit să mă detaşez de ele. Ba am în scară chiar şi un câine, care dă semnalul întregului bloc când stăpânu’ nu-i acasă, că hăule de mama-focului. Uneori nici nu-l mai aud. Frustrările funcţionarilor publici, dar, între timp, am învăţat să mă concentrez pe ale mele. Iarna care nu se mai oprea, până cineva mi-a explicat că poate natura avea nevoie de o curăţare mai îndelungată.

Vedeţi, totul e percepţie şi atitudine. Identificaţi toxinele din viaţa dumneavoastră cu toată sinceritatea, înţelegând că pruncii care urlă nu se vor opri când vreţi dv. Şi nici familia vrăjita de “noră pentru mama” nu se poate uita doar la “secretele bucătăriei”. Şi-apoi luaţi atitudine. Una nouă, de preferat. Una de lux. Merită investiţia.

Căci, decât să acumulezi toxine cu vecinele din faţa blocului, mai bine stai la tine-n casă şi te uiţi într-un punct fix.